Pe vârf de Ararat
...
A plouat.
Stropi mari se spărgeau de asfalt,
Soarele se oglindea în stropii argintii,
Ce păreau lanțuri de mărgăritare vii!
...
A plouat.
Repede, necruțător, sacadat.
Câte-un tunet suna cu un prelung ecou
Fereastra mea părea un uriaș hublou!
...
A plouat.
Peste pământul încins și însetat.
Eram cu tine-n arca cuprinsă de potop
Priveam prin fereastră ca prin periscop!
..
A plouat
La fel de brusc cum a-nceput, s-a terminat.
Soarele a prins a străluci cu putere,
Cerul secat, s-a adâncit în tăcere!
...
A plouat,
Apoi a stat.
Iar noi, suntem pe vârf de Ararat!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.