- I-auzi, draga mea papusa,
Zgârâie mâta la usa!
Dar eu nu-i deschid deloc,
Ca sunt suparata foc.
A furat iar, ca o hoata,
Un întreg picior de rata,
Si-apoi, dupa ce i-a ros
Toata carnea, pân-la os,
A dus osul, binisor,
În cotetul lui Azor.
Ca pe el sa-l banuim
Si sa nu îl mai iubim
Si acum n-o bat, n-o cert,
Dar nu vreau deloc s-o iert.
Desi înca o iubesc,
Trebuie s-o pedepsesc.
C-a fost rea si dusmanoasa,
Si n-o las sa intre-n casa.
vezi mai multe poezii de: dani
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.