Pergamentul tăcerilor mele - Liliana Trif & Ioan Grigoraș
Poezie adăugată de: nutzu

    marţi, 14 martie 2017

- Cuvintele noastre se caută iar,
Aleargă prin stepa tăcut-a hârtiei,
Pe buze se naşte-o secundă de jar,
Voi arde pe rug, dar îi cer poeziei

Să-mi scrie cu slove de sânge hoinar
Refrenul ce tot mai aproape de tine
Mă poartă de-atunci peste ninsul hotar
Al gândului drag de-a te şti lângă mine.

Demult am plecat să găsesc printre spini
O urmă de cer şi o ultimă treaptă
Pe care s-o urc şi petale de crini
Să-ţi pun peste timp unde visul te-aşteaptă.

- Cuvântul iubirii prin stepă trecând
Tăcerea o-mbracă în straie albastre,
Pe urmele lui o fâșie de gând
Întreabă de ce peste visele noastre

Coboară cortina, departe de vers
Ce viață-am trăi, ce iluzii amare
S-ar scrie pe val când refluxul a șters
Nisipuri de timp? Pe ce stele polare

Durerea absenței poemului nins
Am spune-o când luna-n ferestre colindă?
E încă devreme și focu-i aprins,
Aștept primăvara pictând pe oglindă.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș



vezi mai multe poezii de: nutzu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.