Un clopot și-ntinde molateca undă, cercând să m-aducă la Cruce -
Eu stau langă baltă cu undița-n mână și apa privirea mi-o duce...
Cârligul arunc și în juru-i cresc cercuri - răspuns la 'cel dangăt de clopot
Și lacul îmi pare că vrea să îmi spună că-n el este viață și clocot.
Se tulbură apa și clopotul cântă o jertfă ce strigă spre mine -
Eu stau între sălcii smerite, bătrâne, ce-aduc mărturii din vechime...
Ghicesc o poveste de dragoste-adâncă prin ramuri bătute de vânt,
Mă simt mai iubit ca oricând până-acum și-aud doar un singur Cuvânt.
O rază de soare răzbate din noapte, covor așternând dimineții;
Cu-ncetul, plăpânda-i lumină devine un foc pentru freamătul vieții.
Și clopotul sună, și peștele trage, și firul semeț se întinde.
Eu prada o scot și-o aduc înspre mine - iar Crucea în brațe mă prinde...
vezi mai multe poezii de: andreionthepoetry
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Multumesc Dana, Mirela! Ma bucur intotdeauna cand mesajul meu in versuri este perceput asa cum imi doresc!
Va binecuvantez!
Pana data viitoare, numai bine! :)
andreionthepoetry (autor)
duminică, 15 mai 2022
Ce frumoos !!
Poezia asta exprimă esența Vechiului și a Noului Testament! Cuvântul, Harul care a coborât în inima ta sub forma unor limbi de foc, ca la Rusalii, Crucea care te-a izbăvit prin Iubire. Este de o profunzime dumnezeiască.
Felicitări, Andrei ! Din suflet!
Cu drag,
mirimirela
sâmbătă, 30 aprilie 2022