Aşa se-ntâmplă printre întâlniri şi ani,
Să fii mult prea adesea căutat şi chiar cumva găsit
Acolo unde nici nu eşti şi nici nu ai cum fi.
Şi să-ţi rămână necăutată şi dinainte pierdută
Fiinţa dreaptă,
Însemnarea ei,
Belşugul ei însingurat şi neminţit.
Dar dragostea de soartă e o patimă mai mare
Decât orice pătimire,
Decât orice soartă.
vezi mai multe poezii de: Petru Creţia
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.