Zgomotul trupului,
Uneori,
Nu se aude
În miez de lucruri mǎrunte,
Sufletul,
Ascuns în trupul tǎcut,
Plǎsmuieşte ideile-punte.
Forţa fiinţei divine
Zideşte întregul
Cu piatrǎ
Care devine, pentru un om,
Casǎ, pâine
Şi vatrǎ.
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.