Un bătrân este mistuit de dorul de a descoperi piatra filozofală, căutată de alchimia medievală piatră care preschimbă în aur orice metal pe care-l atinge. Aşa că, bătrânul, încins cu un lanţ de fier, porneşte la drum, străbate de-a lungul râurilor ţări de-a rândul, lovindu-şi cingătoarea cu fiecare piatră întâlnită în cale.
Ajuns în Europa, pe malul unui râu, tot făcând lucrul pentru care pornise, nişte copii, cu vitele la păşune, în lunca râului, se apropie, privesc şi arată stăruitor cu degetul spre bătrân, spre cingătoarea lui. Bătrânul se opreşte, priveşte şi el şi, deodată, izbucneşte într-un plâns neistovit. Aievea, lanţul cingătorii lui strălucea: devenise aur!
Vestea despre el s-a răspândit şi locuitorii satelor din jur se adună; bătrânul încă plânge Când s-a oprit din plâns, la rugămintea mulţimii, dezvăluie taina:
"Am căutat de-a lungul timpului şi drumului piatra. Am avut-o în mână, mi-a prefăcut lanţul în aur, precum vedeţi, dar n-o mai am. Am aruncat-o, fără să ştiu. Am lepădat-o!"
Distribuie:
Împărtăşeşte-ne opinia ta:
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Comentarii:
imi aduce aminte de alchimistul a lui paulo coelho
lucas joi, 11 iunie 2015
plina de invatari aceasta opera. multumim pentru impartasire Gerra
ene alin joi, 11 iunie 2015
Distribuie: