- Eu sunt o femeie banală,
Capricii de timp acordând
Pe strune de gând şi cerneală...
Eu sunt poate ultimul rând
Sau ultimul vers dintr-o glosă,
Sunt cel mai banal epilog,
Dar mâine mai mult decât astăzi
Te port în dorinţe prolog
Şi nu te-am minţit niciodată,
Mi-ai fost adevăr şi cuvânt,
În braţele tale, iubite,
Regina acestui pământ.
- Ca pictor naiv, pe o coală,
Amestec haotic culori,
Iubito, la fel de banală
Ca Venus îmi pari uneori.
Penelul se-alintă şi sânii
Tresar sub atingerea lui,
Ştii pulsul, atingerea mâinii
N-o laşi la-ndemâna oricui.
Mă tulbură noaptea aceasta
De smoală fierbinte şi grea
Când slovele spun adevărul...
Banală, dar totuşi a mea!
Liliana Trif & Ioan Grigoraș
Din volumul Ca și cum am împărți aceeași inimă -
Editura PIM Iași - 2016
vezi mai multe poezii de: nutzu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.