Pierdute margini de abis - samoila ( Florin Vasilescu )
Poezie adăugată de: samoila

    luni, 19 martie 2018

Marea visurilor mele, conţinut spǎlat de valuri
Mǎ cuprinde-n spume albe ce se sparg mereu de maluri
Inutilitatea lumii fǎrǎ mare o vezi bine
Şi-ndoielile savante sunt icoane bizantine.

Rǎdǎcinile firave, ca frânturi din lava zǎrii,
Servesc crezul unui mistic procesat de valul mǎrii,
Gratulând chiar moftul artei, fǎrǎ graniţe ştiute,
Care poartǎ întâmplarea lepǎdatǎ de acute.

Pierdute margini de abis cuprind nesiguranţa-n tot,
Abandonând sǎrmanul rost purtat de însuşi Herodot.
Sub cerul roşי, strǎpuns de pur, e-o chestiune de firesc
Sǎ am rǎspuns la întrebarea: Pe mine, oare, mǎ stǎpânesc?



vezi mai multe poezii de: samoila




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.