Versiune românească: Petru Dincă
Nici primăvara n-are atâtea flori ce-mbie,
Nici toamna-atâția struguri copți în vie,
Nici vara atâta soare pe poteci,
Nici iarna atâtea-nghețuri reci,
Nici marea atâția pești în unde,
Nici Beauce atâtea grâne s-o inunde,
Nici noaptea atâtea torțe luninoase,
Nici codrii atâtea crengi umbroase,
Nici în Auvergne nu sunt fântâni mai numeroase,
Nici în Bretagne, nisipuri mătăsoase,
Cât port în inimă, iubita mea,
Pentru făptura-ți, cu tristețe grea.
vezi mai multe poezii de: Pierre de Ronsard