În liniștea de flacără asemeni
pe Cupidon văzut-am cu-al lui arc
cu-a lui săgeată inima-mi încarc
să fim iubiții lumii, să fim gemeni.
Apoi, aproape de ochii doamnei mele,
un fir de aur între flori s-a tors
și blonda mea, iubirea mi-a întors
cu valuri de mătase fâșii din blânde stele
Ce-aș fi putut face? Arcașul atât de dulce-a fost,
în focul lui, în nodurile fără rost
că-n plasa lui țesută – capcană – stau prins
Sunt prizonierul fără nicio rană
deși săgeata-i m-a atins vicleană
iubirea fără seamăn mi-a aprins.
traducere adaptată Mihaela Tălpău
vezi mai multe poezii de: Pierre de Ronsard
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.