PIETRELE
Printre munţii înalţi de calcar şi granit,
Lucrând aerian magnifice portaluri
Râul curge la vale, cu podeţe pe maluri,
Cu legănări de sălcii pletoase, liniştit.
În unda cristalină de mărunţele valuri
E soare, e lumină, e aer, e iubit ...
Doar două pietricele ce trăiesc alipit
Se rod una de alta, în fel şi fel de haluri.
Una e colţuroasă, alta este prea mare ...
Îşi face loc cu cotul cât poate fiecare.
Le vine să sughită doar când se văd la chip.
Îşi freacă una alteia profilul sinuos
Până când se tocesc pe faţă şi pe dos;
Iar râul le transportă la Dunăre… nisip !
vezi mai multe poezii de: Vasile Cornel
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.