sunt spiţa răzvrătită a roţii părinte
în pasul tău
pot fi drumul surpat în neodihnă
obstinat
tatuez golgote între sinapse
nu întreba
reverberarea identităţii
între ziduri de existenţă opace sperie
lepădarea e la îndemână
omenească
smerenia înălţărilor striveşte vertebra ce-şi refuză lumina
rotirea în sine
elimină zgura regurgitează durerea
litera fiinţării amanetează griul
curcubeul rescrie poemul nuanţelor
şevaletul vieţii
caută noi valenţe chimiei sângelui
biciuiesc hergheliile ploilor pân’ la agonizare
răscumpăr nevoia de spaţiu evadez
din creşterea pietrei
doar o clipă să opresc din rotire galaxia
şi-ţi descarc în palmă toate corăbiile ursitelor
coapte
pirat sunt pe oceanele tale
şi-ţi duc veşnicia în piele
zadar moartea reverberează ecouri
ruguri pulsaţie grosieră efemer înghesuie
arşiţa respirării transpiră de stele
osia lumii coace în mine altă dimensiune
vezi mai multe poezii de: Gerra Orivera