Aerul,
îi ținea în acele zile,
ca într-un forum roman.
Priveau aprins Poetul,
Toți ațintiți către Poet,
Sclipiri in ochii lor la fiecare vers,
Fascinați!
După un Timp,
Poetul rostogolea plăcut cuvintele pline de Har...
A deschis ochii,
senin,
spre ei,
În clipa aceea, versul plin de lumini,
s-a strâns ca punctul alb al televizorului cu lămpi lovit de pana de curent,
gâtlejul s-a încrețit ca un capăt necopt de castravete,
singur,
luceafăr,
umbrit,
Toate privirile acelea vii...
Tăcere.
Ochii lor întorși de la Poet,
roteau precum panterele captive la zoo,
lipite de o pisică, un urs de pisică, care rostogolea încet,
râzând,
o bilă din scame, mare și roșie,
pe aleea știrbă din spatele lor.
vezi mai multe poezii de: gabis
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.