Eu nu vreau ochii tăi să lăcrimeze,
Să mă cuprinzi în lacrimile tari,
Mai bine plânsul nostru să dureze
Cât albul mut al noilor ghețari.
Eu nu vreau pașii tăi să rătăcească,
Te-aștept ca o fantomă în pustiu,
Căci chipul tău de parte bărbătească,
Nu pot de frumusețe să-l descriu...
Trezindu-mă în patul meu de gheață,
În fașe arzătoare mă cuprind,
Când sufletul mă-nlănțuie de viață,
Cu palmele spre tine mă întind...
Doar dacă mori, tânjești la nemurire
Iar eu sunt o eternă-ntre femei,
Mi-ajunge-această plânsă fericire,
Cât tu te scalzi în lacrimile ei...
vezi mai multe poezii de: Cornelia Cristea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.