Prutule ce curgi grăbit la vale
Nu ți-e milă de acest popor,
Nu te mișcă această-adâncă jale,
Nu te înfioară-al nostru dor?
Tu nu știi că noi avem o mamă
Și doi tați, un dac și un roman,
Din care-am ieșit, de bună seamă:
România, Decebal, Traian?
Când și-așa suntem bătuți de soartă
De ce ai în ochi privirea rea,
Şi-ai lăsat acum să ne despartă
Apa ta ce-n vremuri ne unea?
Nu mai vrem un pod de flori legate
Și-un potop de vorbe și povești
Ci sub tricolor, cu demnitate,
Vrem un pod de inimi românești.
vezi mai multe poezii de: Octavian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.