Peste dealuri și pe munți ploaia iarăși se abate
Pe când vântul cu tărie peste case acum bate
Cade ploaia pe pământ cade ploaia din nălțime
Peste case și ogoare peste-a florilor mulțime
Toate să se-nvioreze și cu sârg și cu credință
Să-și îmbrace spre viață cu iubire a lor ființă
Cade ploaia din nălțime cade ploaia să ne urce
Să trăim noua viața noi înșine pe o cruce
Tot ce-i rău tot ce-i păcat din noi astăzi să dispară
Ci doar în neprihănire să ducem noua povoară
Toți să fim mireasmă vie plini de sete—arși de dor
De-a trăi noua-ntâlnire cu-al omului salvator
24-11-2015 Mănăștur Cluj—Napca
vezi mai multe poezii de: Ioan Daniel
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.