Ce mai plouă, plouă-ntruna,
Plouă-aşa ... fără de rost,
Norii-şi scutură ranchiuna
Peste un pământ anost.
Stau în casă, în fotoliu,
Ba, apoi mă-ntind în pat,
Sufletul mi-e plin de doliu
După cerul înstelat.
Ce mai cade, mocăneşte,
Cad şiraguri, simultan,
Se revarsă duşmăneşte,
Plumbi de raid aerian.
Stau în casă, la fereastră,
Ba, apoi, mă plimb nebun,
Trec pe lângă masa noastră
Şi aş vrea să mă răzbun.
Lumânări cu ceara stinsă
Mai trăiesc prin pâlpâit,
Numai ploaia e aprinsă,
Iară eu mă simt sleit.
Ce mai cade, ce mai plouă,
Parcă văd că n-ai să vii,
E trecut de ora două,
Ploaia ... iar mă va strivi.
vezi mai multe poezii de: Leul cel Batran
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Multumesc pentru aceste cuvinte frumoas. Si eu sunt bucuros ca am fost primit pe acest site,
Leul cel Batran (autor)
sâmbătă, 07 martie 2015
Am mai descoperit un talent pe acest site! :) ...Si nu pot decat sa ma bucur ca un copil vazand ca poezia inca traieste in noi. Multumesc. :)
Adina Speranta
sâmbătă, 07 martie 2015
multumesc petrica_c
Leul cel Batran (autor)
sâmbătă, 07 martie 2015
superba!
petrica_c
vineri, 06 martie 2015
multumesc de aprecieri
Leul cel Batran (autor)
vineri, 06 martie 2015
perfecta aceasta poezie pentru vremea asta. Felicitari, imi place cum scrii!
tudor
vineri, 06 martie 2015