E-o ploaie violetă peste lume,
Cu murmur fin sau ropot din tenebre,
Valsează norii peste mări în spume,
Ce mâine-or plânge zările funebre,
O ploaie jucăușă în fiorduri,
Cu-atingeri tandre, parcă de mătase,
Discută pescărușii-n dezacorduri,
Plonjând prin ceața frântă sub grimase.
Cad stropii gingași, rupți din ametiste,
În poala unui suflet fantomatic,
Inundă fericirile-i turiste,
Pierdute prin destinul acromatic.
Pătrunsă-s până-n oase de-amorțire,
Mă roade umezeala ca un vierme –
Furtună într-o falsă dezmințire,
Mustește trupu-mi sclav sub epiderme.
E-un straniu zbor al gândului în noapte,
Se frânge universul printre stele,
Pe buza sorții-s ultimele șoapte
Și ploaia din iluziile mele...
vezi mai multe poezii de: Camelia Ardelean
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc Nelu, Estera! Mulțumesc și celor care m-au citit, dar nu au lăsat un semn al trecerii lor! Îmbrățișări!
Camelia Ardelean (autor)
marți, 08 decembrie 2015
O creatie demna de toata lauda.
estera
vineri, 04 decembrie 2015
Triste, dar iscusite versuri! Felicitări, Camelia!
Nelu Preda
vineri, 04 decembrie 2015