Dacă taci,
să-mi spui cum pot înţelege,
de ce frunza nucului din nuc,
se usucă când e lună plină.
Dacă râzi,
să-mi zici unde se nasc lacrimile
ce udă florile în fiecare dimineaţă,
atunci când răsăritul,
naşte o nouă zi.
Dacă mă săruţi,
lasă-mă să cred,
că nimic nu seamănă
cu edenul oftatului tău.
Dacă mă urăşti,
spune-mi că pot să plec,
privind doar rana sufletului meu şi
ploile din ochii tăi.
Alex Daniel (2015)
vezi mai multe poezii de: Alex Daniel
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Îți spun și eu bun venit !
mirimirela
miercuri, 13 mai 2015
...."frunza nucului din nuc"....? poti gasi altceva , sunt convinsa .
Sper sa nu te superi pe mine ....
Adina Speranta
miercuri, 13 mai 2015
Frumos, bun venit printre noi!
gabriela
miercuri, 13 mai 2015