Am ieşit la promenadă
este ora nouă,
sub umbrela mea albastră,
nu-mi pasă că plouă.
I-am văzut de la distanţă
mersul legănat
este-nalt şi poartă barbă,
părul grizonat.
Mi se pare amuzant
şi privesc în zare,
este puţin ameţit
sau mie îmi pare?
Zâmbetu-mi trădează gândul
prin conturul buzelor,
când deodată el întreabă
cu un glas domol:
- Vrei sa-mi dai umbrela ta?
- Nu, am nevoie de ea…
- Te-ai cupla cu mine? Da?
- Ha, ha, ha….Ha, ha, ha!
Dintr-o dată-s fericită
chiar dacă sunt vorbe-n vânt
se pare că nu fac umbră
inutil, pe-acest pământ!
Un semn mare de-ntrebare
mă trezeşte din visare:
„Ce-ai să faci cu viaţa ta?”
Doamne, ce-ntrebare grea!
vezi mai multe poezii de: miana
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
:))
Mi a plăcut !
mirimirela
vineri, 21 august 2015
Esti ca de obicei plina de talent si ai un umor aparte , foarte placut.
stomff
vineri, 21 august 2015
Să aveţi parte de o ploaie curată şi caldă de stele, in suflet!
felicia
vineri, 21 august 2015