Ascultă, iubito, cum ploaia ne bate-n fereastră
Hai vino aproape că noaptea aceasta-i a noastră
Să nu spui nimic, tot ce vreau e să fii lângă mine
În clipele-acestea am mare nevoie de tine.
Am inima tristă și-mi plânge ca ploaia de-afară
Aș vrea să mă culc însă mintea grăbită îmi zboară
Spre un vis neplăcut și ciudat care ieri m-a rănit,
Că-ntr-o zi mohorâtă de toamnă noi ne-am despărțit.
Strânge-mă-n braţe și fă-mă să uit de visul hain
Trupul tânăr să-ţi simt şi-al tău păr minunat, lung şi fin,
Dă-mi să beau, să mă-mbăt de vinul cel dulce-al iubirii
Că mi-e silă de cupa amară a despărțirii.
Sărută-mă tandru, pe frunte, pe ochi și pe gură
Vreau ca inima să se umple de dor și căldură,
Însă tu nu te miști, trupul tău parcă e împietrit,
Mă întorc, te privesc, și-mi dau seama că ai adormit.
vezi mai multe poezii de: Octavian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.