POARTA CĂTRE VIS
de Liliana Roibu
Să rămână timpul nemişcat,
Să nu mai curgă nisipul în clepsidră,
Să rămânem amândoi, aici,
Să deschidem ca un întreg poarta către vis;
Să se lovească gândurile de aştri rătăcitori,
Să ne ascundem în a heruvimilor cântări,
Să strângem în inimi lumina iubirii,
Să ne topim în miezul globului de suflet;
Să zâmbim curat în oglinzile vieţii,
Să ne privim iar şi iar, fără de saţ,
Să tremurăm pe dinăuntru,
Să ne pătrundă vraja în simţiri;
Să ne alerge visarea prin adieri de vânt,
Să ne prindă asfinţitul, din nou iubind
Să ne cheme răsăritul în ecouri de hidră,
Să ne scurgem cu roua în rădăcina de crini;
Să răspundă zorii cu glasuri de mir,
Să ningă cu fulgi de aripi de serafim,
Să înflorim din timpul de cremene,
Să deschidem poarta, visul să ne legene.
Volumul "Inelul cu diamante"
vezi mai multe poezii de: lilianaroibu15gmail.com
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.