Vezi varianta desktop a site-ului

• Acasă
• Clasici
• Contemporani
• Străini
• Translations
• Membri
• Proverbe
• Povestiri
• Proză
• Ştiaţi că
• Calendar
• Citate
• Log In
• Radio Poema
• Contact

Poem confuz - Liliana Trif & Ioan Grigoraș
Poezie adăugată de: nutzu

- Tăcerea toamnei doare ca o rană,
Ca un cuvânt de dincolo de moarte,
Când stăm cu vinul aburind în cană
Şi ne minţim că viaţa ne desparte,

Dar nu ne ţine teama în năvoade,
Ci numai gura putredă a lumii
Imaginând scenarii, episoade.
Îţi jur, iubite, noi suntem nebunii

Ce scriu prezentul cu peniţe-albastre,
Când vântul suflă frunzele, andante,
Pe corzi de suflet, visurile noastre
Se nasc arzând în „Edenul” lui Dante.

- E toamnă plumburie doar o dată
Și mustu’-l strecurăm prin poezie
Când gura mea adună fermecată
Din sânul tău ciorchinii copți în vie,

Povești ne spunem numai pe-nserate
La gura sobei, focul ne dezbracă,
Lumea-i nebună, plină de păcate,
Stă la ferestre, veştile le toacă.

Noi ne topim în anotimpu-n care
Pe țiglă ploaia picură andante,
Când flacăra ne cântă la picioare
Infernul e-un concept predat lui Dante.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

https://www.facebook.com/chocolatelovepoetry/

vezi mai multe poezii de: nutzu