POEM DE DRAGOSTE FEROVIARĂ
fugit irrefrenabile tempus
precum un accelerat fără gări
terasamentul e ud
iubirea e țăndări
sticlele goale deja
prăfuite prin pod
merg ca un fraier de-a-ndăratelea
numărând traversele goale de suflet
ca niște fantastice trepte
spre o uitată de mult, adolescentă iubire
nu mai sunt fire
semafoare, acari
gara e toată
mâncată de cari
peronul pustiu
acele
îndoite ca dracu, săracele
nu sunt vagoane
locomotiva e rece
ca o mâncare de post
și nici o fantomă de tren nu mai trece
pe drumul spre Istru
azi-noapte-am visat, ca un prost,
că mă făcuseră ăștia
pe la transporturi
ministru...
vezi mai multe poezii de: Kostavianu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.