RENAȘTEREA NATURII
Coboară Primăvara dintre astre,
Cu brațele pline de ghiocei,
Să ningă cu flori din priviri albastre
Și verde-crud să crească-n ochii mei.
Din genele dimineții plăpânde
Presară petale de iubire,
Cu ploaie de speranțe să-mi inunde
Suflet însetat de fericire.
Pe deal o întâmpină viorele
Și-i împodobesc chip de fecioară.
În crâng răsună tril de păsărele,
Într-un concert pentru Primăvară!
Lăcrămioare de rouă se scurg din cer,
Cu perluțe în mărgăritare.
Mugurii din ram dezvăluie mister
De belșug în toamnă roditoare.
Peste natură plouă bucurie
Și mii de flori pe câmpul înverzit,
Când Soerele revarsă-n păpădie
Al renașterii dar neprețuit.
Culoarea din câmpii cu viorele
Răsfrântă-n a ochilor oglindă
Revigorează speranțele mele,
Focul iubirii să-mi reaprindă.
Autor Maria Filipoiu
Din antologia „Renaștere"/ Editura Liric Graph
DARURILE PRIMĂVERII
La fete, mame și doamne
Vine zâna Primăvară
Cu salcie la icoane
Și coșuri de tămâioară.
Vin obiceiuri străbune
Și „babe capricioase",
Mucenicii să adune
Oaspeți la mese gustoase.
Sănătate și iubire
De primim cu prisosință,
Domnului spun mulțumire
În poeme de credință.
Spre a fi viața frumoasă,
Dragă și îmbelșugată,
Când stați cu cei dragi la masă,
S-aveți inima curată!
Amintiri să se reverse
Dintr-un car de mărțișoare,
Ce din gând nu pot fi șterse
Pe-a primăverii cărare!
Mereu să purtați în suflet,
Sentimente de candoare
Și fericirea în zâmbet,
Sfidând vremea trecătoare!
FLORI DE IUBIRE
Eram floare-n primăvara vieții,
când pe drumul vieții m-ai cucerit
cu vraja din visul tinereții,
ce-o știe tânărul îndrăgostit.
Dorindu-ți să te urmez prin viață,
mi-ai mărturisit că îți sunt dragă
ca lumina-n zorii dimineții,
să-mi furi sărut cu balsam de fragă.
Amețită de caldă privire
din ochi scânteietori ca luceferi
și vrăjită de prima iubire,
te așteptam în amurguri de seri.
Dar visul s-a sfârșit când ai uitat
ori n-ai vrut să vii la întâlnire.
Zadarnic, ani în șir te-am așteptat
să-ți amintești de prima iubire.
N-ai vrut să știi tandrețea din mine
când ai ales un alt drum prin viață,
nici că te strigam printre suspine,
cu lacrimi de dor curgând pe față.
Ce multe primăveri și veri s-au dus
în nostalgia toamnelor târzii,
ce îmi duceau speranța în apus
de dor nesfârșit așteptând să vii.
În flori de gheață mă voi transforma,
cu sute și mii de diamante
ce se vor topi când vei lăcrima
de dorul iubirii ignorate!
*Din „Flori de gheață”
DOR DE PRIMUL SARUT
(sonet de restriște)
Îmi caut primul sărut prin amintiri,
Când mi se face dor de o iubire,
Ce-a fost a sufletelor contopire
Și-i prizonier în tainice trăiri.
A fost doar o inocentă jertfire
De sentimente, ce pluteau în roiri
La matca vieții, dar fără pătimiri
Și năzuința de însuflețire.
Ecoul sărutului mai răsună
Pe portativul inimii stinghere,
Când sufletul pribeag îi cântă-n strună.
Se cuibărește în pustii ungere
Și în tolba regretelor adună
Enigma sorții scrisă în mistere.
© Maria Filipoiu
vezi mai multe poezii de: maria.filipoiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.