Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CCLXV

Bună ziua! Mă scuzați, poate vă deranjez...
Poate că nu îmi pasă și nici nu mă jenez
Că vă-abordez direct, poate că sunt obraznic...
Înspăimântat de moarte de un prezent nemernic

Singură în noapte
Cu o lampă și o carte,
Citind paginile goale
Ce mă răscolesc agale.

Iar mi-e dor de Eminescu

și Moldova parcă-i grea

Nu te cățăra să vezi peste clipă, te vor durea ochii fără leac.

S-au subțiat cărările
clipei,

În baltă de noroi sub astre,
Cu trup și suflet și destin
Între demonic și divin
Arde Raiadul lumii noastre.

Iarna a îmblănit troienile,
Gerul crapă lemnele,
Satul a muțit în vale,
Numai lupi sunt pe cărare.

Din negura tristeții azi vă-mpletesc altare
Scăldate-n lacrimi grele și doruri arzătoare,
Greoi îmi târâi pașii prin tristul cimitir
Pe alee toporașii îmi plâng al meu delir.

/improvizație/ și nu doar, or murit ore!

ultimii, Pomii de Crăciun
se pregătesc de drum.

ZĂPEZI ÎN AMURG

de Marian Florentin Ursu

am un stihar în mine
și îl ucid zilnic
- strigoi
scrie dintr-un stilou

În noapte, cu sclipiri de luna plină,
Ai pus poezia vieții la rădăcină,
Iar în inimile noastre ai adus eternul tei
Și mereu ai reușit să fii mai bun ca ei.

E atata apa...
In gandurile noastre
Ca ne e teama sa vorbim
Sa nu ne pierdem ideea in van volatizata.

Dumnezeu a făcut omul
și la sfârșit (i)-a pus
două puncte
caută-Mă

Tablou de iarnă

Nopţile prelungi de iarnă s-au adăpostit în ape
valurile patinează pe sub luciul de metal,