Vezi varianta desktop a site-ului
Se sapă-n orașe mormintele noi, Paralizia-i totală sub asuprirea fricii, Și ploaia când cade, aduce noroi, Pădurea-i vrăjmașă de spaima urzicii.
Nici sfânt cu suflet de văpaie Nici gânditor n-a penetrat În Logosul de diamant Ce doar cu diamant se taie.
Eminescu- Absolutul Iubesc în taină, Te păstrez tăcut
I Zice-se că erau un popor dârz! Așa că le cam plăcea viața.
poezia Eminescu
Atât de promisă Stãm încã la coadã la miracolul zilei, de nicãieri sosesc iluzii, fantasme, e frig dar
noaptea se numără pisicile pe acoperișuri și ziua se numără lașii. noaptea se numără zgârieturile de pe omoplații și ziua se numără ridurile.
APOTEOZĂ după aceea, un iris îmi părăsi ochiul
Dansatoarele Cu mânuţele pe-afară, fâţâite, dichisite,
Știi că nu mai ai strălucire pentru c-ai rămas fără iubire, deși ai mințit și ai rănit sufletul tău singur s-a vestejit.
E-o casă departe Spre zidul de nori Se-nalţă cuminte Prin pulberi de vânt
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
© 2026 Poeţii Nostri. Toate Drepturile Rezervate. Toate textele sunt reproduse în scop educaţional pentru informarea utilizatorului.
Despre noi Termeni şi condiţii Politica de confidențialitate
Împărtăşeşte-ne opinia ta:
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.