Vezi varianta desktop a site-ului
O potecă nu prea mică, Nici prea mare, nu ai frică, Te indeamnă la plimbare Până talpa- ncepe a doare!
Moartea lebedei negre E ger şi totu-i îngheţat. Zăpada, năvălind în valuri
Cros în jurul trupului Fug Cu viteza gândului Știu
Dunia Pălăngeanu Zărzărică,floricea ...
Sunt pieton pe strada bătrâneţii Păşesc tăcut prin ploaie şi furtună, Mă doare talpa timpului şi-a vieţii Pe cerul meu, alţi nori de lut se-adună.
Mamă, ochii mi se dezbracă de o lacrimă ţesută de amintiri. Fă ca pe retină o stea să cadă, să luminează ale fiinţei adâncuri.
nu este bine să m-apropii de mijlocul fierbinte al femeii o pot privi oricând prin gaura cheii
Poezia Un templu-i poezia și intră mulți chemați, însă doar puțini sunt acolo-aleși,
Dincolo de vale sunt eu privind cerul în imensitatea sa de bumbac albastru ce-mi dăruiește liniștea și aerul pe care-l respir are gust de măslini,
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
© 2026 Poeţii Nostri. Toate Drepturile Rezervate. Toate textele sunt reproduse în scop educaţional pentru informarea utilizatorului.
Despre noi Termeni şi condiţii Politica de confidențialitate
Împărtăşeşte-ne opinia ta:
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.