Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CCXL

MĂ DOARE TOAMNA

A mai trecut o vară și atât de mult mă doare

pescăruși la mal
sub soarele amiezii-
ultimul picnic

Dragă Kitty poezia este dreptul meu
la replică Când soarta mă ia peste pi
cior Iar anonimatul e gata să mă înha
țe Citesc și scriu deci exist Cu fundul/

Din rădăcina luminii
au înmugurit zorii unei
înfocate zi de vară și
s-au zbătut în streșina

De câte ori vreau să dorm,
Mă întrerupe un căscat.

De câte ori vreau să mă trezesc,

Răsună lung ecoul pe-aleea mănăstirii,
E îmbibată piatra cu-amar și suferință,
Călcați-o cu sfială că-i scris în legea firii
Că apele vor trece dar ea e de credință.

Inima se scaldă-n lumina dimineții,
Iubirea fantastică vine din suflet, se știe
Și urcă pe raze cu neliniștea tristeții,
Dar razele curg în picturi fine din veșnicie.

Atunci când cuvintele mele
În linişte grea au căzut
Citeşte iubirea din mine
Pe-al buzelor mele sărut