Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CCXVII

Același ţărm, aceeași aşteptare,
apusul mi se pare ca de ceară,
la orizont și ultimul vapor dispare,
iar plânsetul sirenei mă doboară.

Să vină Crăciunul, să vină la vară,
Bunica-i bolnavă și trage să moară,
Dar vara aceasta se poate s-o prindă;
Să vină creștinii, să-i cânte-o colindă!

Când stele lucitoare vin
Pe cerul vietii-nrourat,
Şi iarna se aşează lin,
Molcomă peste-ntregul sat,

ignoranța îmi acaparează ființa
inima-mi bate în unison cu melodia cucuvelei
fereastra ochilor mi-e inundată de amuțirea impactului
răsfrângeri de bucurie mă cuprind

Când îngeri se roagă
...
Cerul nu are nevoie de ploi,
când îngeri se roagă cu lacrimi,

Uneori facem o buclă a timpului
În cerșaful patului vieții
Și hrănim visele verzi ale câmpului
Cu reperele joase-ale hărții.

Dragă Kitty nu credeam s-o spun
vreodată Dar omul e cea mai parși
vă ființă Văd asta în fiecare clipă
În orice direcție aș înainta Dezamăgi

în timp ce îi tăiam beregata
fredonam aria nr. 2 din Traviata
ai fi crezut că ursulețul de pluș
înțelege

TALIA SUPLĂ A CLEPSIDREI


surprinzi perfecțiunea iernii prin