Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CCXXI

În zori de dimineață, un înger a venit,
În somnul ca de ață și astfel mi-a grăit:
- Tu fiu de muritoare aicea pe Pământ,
Ai tainică lucrare și n-o să ai mormânt,

O, cum se duce timpul, lăsând pe piedestale
statuile-nsetate de neuitatul zbor,
pe când din miezul iernii se-apropie agale
o altă primăvară pe-o aripă de dor.

Cu ce vă încurcă Eminescu?

Mă identific cu mine însumi,
Și cu valorile neamului meu,

eu mă culcasem
și-mi era bine așa
cu iarba crescută din mine
și frigul doar îl visam

Urc din ultimul strop al iernii,
Urmez mugurul din interior,
Desfăcându-mi aripile.

Poate, când m-am născut, nu m-am născut eu,
cel ce trebuia să fiu cu adevărat.
Poate că m-am născut fără mine.

Rondelul Cartei Lumii

Se pregătesc pe scena lumii
Evenimente mari, religioase

în slava ochilor tăi noaptea a uitat de-ntuneric
în slava mâinilor tale se-aliniază planetele
când te încrunți se tulbură centura de meteoriți
iar Terra dansează din buric înfiorată

Dragă Kitty de fapt totul nu-i decât
o aparență o iluzie O poveste pe ca
re Dumnezeu o spune unui copil Răz
boiul nici nu există Nici soldații care