Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CCXXXI

E agitată marea azi,
În vântul zbuciumat îți arzi
Gânduri cuprinse-n spuma mării
Și ochii pradă depărtării.

Aștept

cu

În fiecare seară, când frunzele uscate
adună neuitarea sub pomii de pe mal,
ursita părăsită coboară din cetate
să-şi caute iubitul ajuns la carnaval.

Atâta alb şi-atâta floare!

Atât de tare mi-am dorit
să văd grădina înflorită,

Dunia Pălăngeanu

În Vinerea Patimilor

Purtăm în vene sevă de trădare,
principiile noastre au devenit caduce,
răstignim adevărul fără remuşcare
şi spânzurăm Lumina pe cruce.

Sunt exact cum vreau sa fiu
Om auster sunt fără să știu
Din popor de moldoveni
Pintre dorohoieni.

Te-am căutat la mai multe adrese,
deși câmpul nu mai avea flori la ferestre.
Le luaseși ca să te joci cu mine de-a v-ați ascunselea prin păduri,
să le prinzi coronițe la fiecare izvor și copac

Ca un actor ce încă are trac
De parc-aș fi virgin în poezie
Așa mă simt iubito,prea sărac
În versuri ce-au să te descrie

Mi-am regăsit propriul vis,
Într-un viitor pe care l-am închis,
Pentru a nu rămâne un compromis
În acel moment pe care l-am învins.

Îmi aduni din glezna lunii
Somnul ei de lungă vară
Când vor plânge-n pumni nebunii
Pasul meu de domnișoară.

Am văzut aseară-n drum,
În balonul de săpun,
Lumea asta răsturnată,
Ţara norilor, bogată.

Când Divinul te iubește,
Din Universul infinit,
Inima în tine crește,
Iar visul tău e împlinit!