Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CCXXXV

Acuma,întrupat,ca niciodată
Vis umblător îmbogățit cu tine,
Umanizat din starea-mi suspendată
Cu trup și miros și sânge in vine.

castelul


Vreau un castel.

În slăbiciune-mi stă puterea,
Cum lui Samson îi sta în păr;
În zarea albastră am averea
Spre care ca un vultur zbor.

Ar trebui să încalț sandalele lui Hermes
Și să gonesc spre mare cu declarație de iubire,
Ar trebui să fug cu tine într-o lume cu zâmbete largi,
Neînghițite de viroze respiratorii

Te scoală, Iubito şi vino, frumoaso
Priveste cum iarna-a trecut,
Şi ploaia s-a dus.. Şi drumul spre-Acasă
e greu zi de zi tot mai mult.

Pentru ce mi-ai zis pe nume, că se întâmplă să vorbesc mai repede pe limba ta?
Sau pentru că ești foarte mirositoare de parcă cineva a vărsat peste tine paradisul?
Cred că dacă mi-aș lăsa păpușa din mână s-ar adăposti
sub tine ca să n-o fure vântul.