Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: XCIX

ARIPI ALBE
Voiam să ajung din nou la tine,
cu flori de câmp și apă de izvor,
mă copleșesc amintirile cu tine,

Ne-am cunoscut pe gheaţa vieţii,
Patinatori printre destine
Şi am decis ca tu, cu mine,
Să formăm cuplul tinereţii.

Pe prispa verilor de foc,
Am zăbovit cu nonșalanță –
Indispensabilă vacanță
După plonjonul în amoc.

Unde e inima ta înghețatã?
Mi-e dor, am nevoie de ea
Unde-i oceanul înghețat pe care fugeai
Când eu plângeam și nu mã auzeai?

N-am crezut că un balcon poate fi atât de viu
Şi că poate mângâia tâmple cu păr argintiu...
Fumul de ţigară, ochii ce privesc afară
Ascund gândurile multe care-ncet coboară

Nu se renteaza ca in acest trup neinsemnat
Sa bata o inima asa... cu inflacarare,
Caci nici comori, nici bogatii nu am aflat,
Ci doar pe tine fiinta atragatoare.

Mă vei ierta de-am să-ți culeg din stele
Doar amintiri în care sunt pictată
Să ți le prind pe dorurile grele
Ca să nu uiți iubirea-mi niciodată?!

Mi-e dor de frumos și tot ce e bun
De iarba ce plânge în ”brațe” de coasă.
Mirosul trudirii, de fânul străbun,
De pâine-aburindă și ruptă pe masă.

să-mi mângâie
cu smerenie
clipele

Fricosul de umbra lui fuge
Nicicând la zei nu ajunge,
Cretinul înjură şi latră
La neamuri, la semeni la vatră.

ÎN IARNA VIEŢII MELE NU E FRIG!

În iarna vieţii mele nu e frig!
Încă mai simt căldura fiinţei tale

Comanda-i la tine deşteptarea
popor român înfruntă-ţi Marea
Carpaţii-n cer trecutul doarme
sub aripi îngerii au totuşi arme

Miros urât de canal șerpuind către târg
Neluminate străzi pavate cu pietre de râu
Minți date plăcerilor în umbre de vânt
Toate,țes pânzele eternului hău.

Privesc albastrul de azur,
Ce mă absoarbe in eternul amurg
Al unei sfere plate, însângerate,
De atâta lumină oarbă.