Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: XLIV

Te-am întâlnit în largul mării,
Ducând pe aripi nostalgii
Şi mă-ntrebam în pragul serii
Pentru a câta oară vii

Ţi-am spus că nu am să te las
Când treci prin suferinţă…
Cu tine sunt la orice pas
Să-ţi dau iar, biruinţă!

Pierd nopţile cu poezii
Fiindcă în mine tu învii
Acele amintiri scăldate
De versurile puse-n șoapte!

VIAŢĂ ÎNTRE COPERŢI

Lăsaţi-mă să ard în poezie
Această viaţă, singura ce-o am.

Dor de tată și de mamă,
dor de tinerețea-n goană;
viața trece, timpul vine,
ducem rosturi de albine

Doamne
ce vrea femeia aceasta
de la un poet
să rupă o frunză

un gând, un dor, un vânt trecut prin nesimţire
eu, mai antic ca ieri, ca secunda sinucisă de talpa altei secunde
privesc spre noaptea din depărtare, mai noapte ca noaptea de sub capul meu
nici zi nu este, nici noapte deplină

Noapteal e albă și arde și seacă,
Secundele albe mă mușcă feroce,
Plafonul e lacul cu nuferi pe moarte,
Cearșaful mă inundă cu albul atroce.

Legături

Vai, bătrânii, numai rană,
Numai plânset și sudoare

În fiecare zi, ne batem joc
Spunand iubirii ca iubim,
De ce ne place apa sa-aruncam pe foc?
De ce nu recunoastem ca mintim?

- Lui Ulise - închiderea cercului -

*din memorie de ruguri un cireș suspină*