Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: XXXVIII

ALTĂ NOAPTE

În noaptea asta voi sorbi o clipă
Din vinul scump al lumilor celeste.

Sunt exilat în Patmosul din zare,
Purtat de valuri şi în jos, şi-n sus,
Prin marea azurie, călătoare,
În luntrea cârmuită de Isus.

La o mare sărbătoare
S-a făcut cadou o floare
Prinsă în buchet, frumos,
Dăruit cu glas voios.

Joc șah cu îngerul de pază
eternitatea să treacă mai ușor
eu mut un cântec el o rază
cât Dumnezeu nu este la vizor

”când fierbi în dorul de tine”
*dedicată lui Nicolae Rolea*

Te-am prins cu ceva vreme-n urmă,
Punând în faţă, drept momeală,
Din sentimente o urzeală
Şi din iubire cam o brumă.

O gaiţă cam ciudată prin mine croncănea
Şi deschidea penajul smolit de ură grea
Şi-n abisala-i sferă, c-o gușă de lirism
Mă cununa cu forţa c-un trist ezoterism.

Sa ne indepartam cu aceeasi rapiditate
cu care ne-am apropiat,
Unul de celalalt,
Sa privim cu neputinta apusul din ochi nostrii,

Iar când în seri târzi tu stai ,
Si-asculţi a vântului taclale ,
Soptite în al frunzei nai ,
Răstălmacite-n gândurile tale....

COŞMARUL DIN GÂND

am văzut-o valsând printre resturi de umbre
doar lumina lunii desfiinţa

Ploi metalice cad pe trupul meu sfâşiat
iar noaptea o car pe spate şi-mi simt sudoarea otrăvită
mă las purtat de-un vânt călăuz
în locuri crepusculare unde se văd anii

M-am privit în oglinda cerului
până mai ieri spre apus de viaţă
Uneori am fost dulce vară
fierbinte răscolitoare

Două lumini înaripate
cu vocile de ceară
cântă liturghia liniştirii
le mângâi penele

Dragostea din tei

Versuri legănate înfloresc pe strună
Luna își revarsă razele pe prag,

Zâmbetele se transformă în urlete,
Pe străzile bântuite de părăsite suflete,
Printre ele mă plimb și eu, alene,
Dorind să mă despart de al meu suflet

Tu de ce să fii aspră şi rea,
şansă de tânăr robotită?!
Ştiu azi că-n galaxii o stea
îmi este mie hărăzită.

Desprinde-mă,Doamne!
de pe buza durerii,
sfărâmă carafa
ce mă soarbe tăcut,

Zburdă valul
Farul ninge,
Gândul meu,
Purtat de zâne,

Pe timpuri visele se povesteau,
De teamă de -a nu fi uitate,
Și-n povestire, stelele continuau
A fi minuni nenumărate...