Sunt mame și-uneori bunici
Sau sunt între bărbați femei
Sunt și acum,și-au fost atunci
Doar niște “ele” lângă “ei”
Din coasta lor sunt plămădite
Și-o viață lângă “ei” or fi
De soartă ele-s osândite
Curat să facă,ș-uneori copii
Doar niște „ele” lângă “ei”?
Nu cred că-i tocmai chiar așa
Căci făr’ ovulul de femei
Ce “el” s-ar mai perpetua?
Și ce-ar fi viața fără ele?
Un amalgam de-ncurcături
Un cer ca iarna,fără stele
Un film ce-l vezi doar în frânturi
vezi mai multe poezii de: Gustavo El
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.