Să mai ai tu rost poezie?
Să fi fost rostul tău lumea a schimba?
Sau ecouri pe timp călare să așezi
Ca, ici-colo, idei
Din suflet stoarse
Să găsească adăpost și ascultare?
O! tu, sticlă în ocean
De mesaj purtătoare
Când în cale mi-ai ieșit și te-am deschis
Nu știam că tot ce voi primi doar semn de-ntrebare
Atâta alinare, bucurie, chin și jale în a tale rânduri
Ești esența rațiunii
Ești ce rămâne în urma pasiunii
Ești mărturia sinii în fața omenirii
Ești urma pașilor prin iad și prin eden
Vrăbrioara mică a gândurilor mele
vezi mai multe poezii de: Trp
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Va multumesc , promit sa revin asupra ei
Trp (autor)
luni, 10 decembrie 2018
Lipsa diacriticelor e un mare dezavantaj pentru această postare...
Iar punctuația e foarte importantă.
(poezie, sticlă... sunt vocative care trebuie despărțite de restul propoziției cu virgule).
(ce voi primii ... cu un singur i se scrie)
Cu drag!
Adina Speranta
duminică, 09 decembrie 2018