Știi, mai mereu mi-am dorit
să îți scriu o poezie simplă
fără prea multe cuvinte,
o emoție, un sens acceptabil
sau măcar un vers acolo,
să arate luminos ca
un punct primordial
ori ca hotar neclintit între lumi,
să îți aducă limpezime-n privire
și ireale îmbrățișări de senin,
o esență infimă
cât o sămânță de rai nezidit
prin care să prinzi cumva
rădăcini și în vise și în ceruri
să poți să dai semne de roadă
aici pe pământ, între clipe,
dar și în mine, în adânc
printre gânduri de taină,
undeva, între inimă
și cele câteva iluzorii
lacrimi de dor
neplânse
de curând.
vezi mai multe poezii de: aelius