O boabǎ de Tǎmâioasǎ
Şi un bob de Otonel,
Ea, şi mândrǎ, şi voioasǎ,
El “Muscat”, aşa niţel,
Jos la cramǎ se-ntâlnirǎ
Lângǎ teascul nesǎtul,
Cicǎtelea auzirǎ
Cǎ nu ar fi must destul:
“Dacǎ anu-i secetos”,
Zise badea Otonel,
“Mustul iese şi el gros,
Deasemeni puţintel”
Da’ şi lelea Tǎmâioasǎ :
“De e ploaie multǎ-n varǎ,
Iese lungǎ şi-aia Grasǎ
De Cotnari, ca apa chioarǎ!”
“Asta nu cred cǎ se poate!”
Supǎrat nea’ Zingfandel,
“Viile sunt pline toate,
Sǎ n-avem noi tulburel?!”
Sare friptǎ: Ce e oare?!
Şi pastrama pe grǎtar,
“Iatǎ vine,-n graba mare
De la vie, un plin car !”
Mai cu foc scripca bǎtrânǎ
Se aude peste vii,
Tot prinzând cu a ei mânǎ
Roatǎ-n horǎ flori de ii,
Mustul e pe sǎturate,
Sǎ mai tragem înc-o turǎ….
Mǎ opresc aicea, frate,
Cǎ îmi vine apǎ-n gurǎ!
Valeriu Cercel
vezi mai multe poezii de: Val