Pofta suverană
...
Vieții noastre însăși suntem prizonieri,
Ne zăvorâm ființa-ntre pofte și dorințe,
Dând bucăți de suflet pe clipe de plăceri
Nu mai știm de suntem lucruri sau ființe!
...
Suntem prizonierii dorințelor deșarte,
Poftele ne prind cu lanțuri mari și grele,
Acoperim dezmățul cu praful de la stele,
Deși sub praful lor e beznă și e moarte!
...
Purtători vremelnici de trupuri osândite,
Instinctele flămânde ne cer într-una hrană,
Le hrănim și-atunci când hrana-i pe sfârșite,
Ne smulge părți din suflet pofta suverană!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.