În mâncare nu se simțea gustul de sare...
Nu mai e dragoste-n solniță, oare?
Îmi întind pe pâine sufletul de vată,
Viața are miros de hrană expirată...
Tacâmurile se ciocnesc de paharele goale,
Scurse de inimi ce sorb însetate d-amintiri murdare,
Ochii își ridică pupilele albe spre mesenii
Ce servesc calici din ororile vremii...
Șervetul e pătat de gura murdară
De păcatele strânse de odinioară,
Subtil e strâns în mâna tremurândă
A celui ce mai păcătuiește încă...
Cuvintele nespuse sunt mestecate-n van,
Se văd lacrimi pe fețele de porțelan...
Chipuri ce nu își recunosc greșeala
Și s-au obișnuit să servească negarea...
Mă ridic de la o masă unde-s gurmanzi,
Ce se-nfruptă din „Nu pot!”, „Nu vreau!”, „ Hai, lasă!”
Încă încerc să sting focul unde te-au pus să arzi…
...Cred că nu îmi este foame azi!
vezi mai multe poezii de: LarisaBalan
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Va multumesc pentru cuvintele frumoase!
LarisaBalan (autor)
miercuri, 14 octombrie 2015
Excelenta selectie de metafore iar imbinarea lor pentru transmiterea mesajului , dur , foarte dur ori numai constatativ si atat , este foarte bine facuta. Cu drag citesc versurile tale.
stomff
marți, 13 octombrie 2015
Cam trista stare! Atmosfera se leaga in versuri...
costycom
marți, 13 octombrie 2015
Larisa, este un stil nou pe care-l observ la tine si imi place foarte mult! Poezia cu rima si masura mai bine definita ar putea sa consitiuie cu succes preocuparea ta, cred ca este o provocare care ti-ar ridica mingea la fileu.
Pe fondul mesajului, deslusesc multe adevaruri imbracate intr-o haina de ploaie, tesuta din metafore bine gasite, insa razbate din acest mesaj, ca dealtfel din toata poezia ta, un sentiment prea accentuat de iremediabila tristete.
Cred eu ca ai facut foarte bine ca te-ai ridicat de la masa gurmanzilor si ca nu ai pofta de mancarea lor, insa cred ca ai face inca si mai bine daca te-ai aseza la masa cu Painea Vietii si unde este Cineva care, insetata fiind, iti va da sa bei Apa Vie, pentru ca nu vei mai inseta niciodata.
Sper sa nu consideri o exagerare cele ce ti-am scris aici din inima si iti multumesc! Cu drag,
andreionthepoetry
luni, 12 octombrie 2015
Plăcut popas la tine pe pagină...
simona_mara
luni, 12 octombrie 2015
Frumoasă dar parcă prea dură pentru mine. Metaforele sunt cu grijă alese, iar mesajul pare optimist.
Cu drag,
mirimirela
luni, 12 octombrie 2015