POIANA
Odată, în nopţi sânziene,
Cu lună rotundă şi clară,
Fecioarele din sat se adunară
La marginea unei poiene.
Era cald în pădurea de vară ...
Căutară de leac, buruiene,
Alergară după luciene,
Spumoase în lună jucară.
Când podzolul deodat a foşnit
Ele, care-ncotro au fugit;
Una singură fu ajunsă de fiară.
De atunci an de an se adună
Fetele în pădure sub lună,
Cu ochi mari, aşteptând să mai moară.
vezi mai multe poezii de: Vasile Cornel
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.