Poveste
...
Cerșea un bătrânel, odată
ferit de ochi, pe o stradelă,
cu barba-i albă răsfirată
și sprâncene de dantelă!
...
Adus de spate, costeliv,
cu o cană-n mâna stăngă,
purta pe-un umăr uscățiv,
o traistă goală și prelungă!
...
S-ar fi dus la mănăstire,
să se-așeze într-o strană,
căutând milostivire,
pentru niscaiva pomană!
...
Mi-a spus că a avut o casă,
copii frumoși și bun renume,
dar casa lui fusese arsă,
iar copiii-s duși în lume!
...
A avut și o nevastă
cu care răzbea la greu,
dar, de când cu-acea năpastă,
a plecat la Dumnezeu!
...
Acum merge și cerșește,
adus de spate și tăcut,
iar cui vrea, îi povestește
toate prin câte a trecut!
...
Ce-o să faci de-acum, bătrâne?
l-am întrebat dându-i o pâine,
el, ridicându-se de jos:
-mulțumesc frumos, creștine,
mă duc ușor către Hristos!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.