Poveste
...
Vorbește-mi încet, cu glas domol și blând,
Cum îmi vorbeai în visul ce-l aveam cu tine,
Privirile de-atunci nici astăzi nu-ți ascund
Sub pleoapa delicată, scânteile divine!
...
M-adun la pieptul tău cum am visat de mult
În vremea-aceea-n care mă priveai zâmbind,
Vorbește-mi încet, îmi place să te-ascult
Când în nopți albastre, stelele se-aprind!
...
Cu mâna-ți delicată, atinge-mă pe mână,
Să-mi faci semn când luna apare la fereastră,
În ochii-ți de smarald să văd un ciob de lună
Sub stelele aprinse într-o noapte-albastră!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.