Poveste
...
Am să vă spun o poveste
Așa cum mi-a fost relatată.
Nu știu dacă-i adevărată.
Dar v-o spun, așa cum este!
...
Într-o zi, un căruțaș,
S-a trezit de dimineață
Să se ducă la oraș
Cu căruța lui, la piață.
...
Mergând pe drumuri străine,
Lângă cal, a luat și-un câine
Calul, de, cam bătrâior,
Mergea mai încetișor!
Țăranul fiind grăbit,
l-a luat pe cal la biciuit.
Dădea-n calul bătrâior
Să galopeze mai cu spor.
Calul, la un moment dat,
De-atâtea bice pe spinare
Pierzându-și bruma de răbdare,
Pentru că n-a mai suportat,
S-a întors către stăpân
Și a-nceput să-l ia la rost:
Băi țărane, tu ești prost?!
Tu nu știi că sunt bătrân?
Spune-mi, că eu nu-nțeleg
Cum dracu vrei să alerg
Cu potcoavele tocite
Pe drumuri de-astea pietruite?
...
Auzind calul cum îndrugă
Vorbele, la o adică,
Țăranul, cuprins de frică
O rupse îngrozit la fugă
Iar câinele după el,
Credincios cum e, de fel.
...
Fugea țăranul pe cărarea
Care-i garanta scăparea
De se contopea cu zarea,
Apoi, să-și tragă răsuflarea
s-a răzimat de-un copăcel
iar câinele, chiar lângă el!
...
Zice țăranu-abia șoptit
Speriat și gâfâind
De întâmplare îngrozit:
Băi, ce ți-e și cu viața
Cum a lăsat-o Dumnezeu,
Până acum n-am auzit,
Pe nicăieri, un cal vorbind!
Câinele-atunci întoarse fața
Spre țăran, spunând: nici eu!!!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.