Poveste
A fost odată o poveste
Care astăzi nu mai este
O aventură de o seară
Într-o minunată vară
Sub ceru-i clar și cald
În muzică de chitară!
Era o fată nemaivăzută
Cu obrajii de lacrimi udă
Ea își plângea iubitul
Ce plecase cu răsăritul
Fără a-i lăsa, un semn
Fugise laș și nedemn!
Acum ea îl căuta năucă
Pe cel cu dorul de ducă
Mai bine n-o întâlneam
Și povestea nu i-o aflam
Că nu m-aș fi îndrăgostit
De cea părăsită de iubit!
Rătăceam umil trubadur
Căutam aleasă frumoasă
Care să aibă sufletul pur
Ca apoi să o cer mireasă
Să ne facem o mică casă
Pentru fericirea noastră!
Am întâlnit-o, dar pe cea
Căreia inima îi plângea
I s-a părut cum că eu sunt
Acela ce-l credea pierdut
Și bucuroasă mi s-a dăruit
În brațele mele a adormit!
Am stat noaptea de veghe
Nu-mi venea mie a crede
Că așa, dintr-o întâmplare
Voi trăi astă bucurie mare
Găsind astfel de rară floare
Ce mi-o doream cu ardoare!
Veni și fatidica dimineață
Ea mă privi mirată în față
Se smulse din brațe îndată
Fugi spre răsărit plângând
Fără a-mi zice vreun cuvânt
Visul mi s-a risipit în vânt!
Mi-am continuat rătăcirea
Căutând-ui fugarei iubirea
I-am inventat mii de scuze
Tânjind după dulcile-i buze
Sper să o găsesc într-o vară
Pe cea ce mi-e grea povară!
Jan B. - Oradea Mare - 16.mai.2023
vezi mai multe poezii de: Jan B.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.