Povestea toamnei - Caprar Florin
Poezie adăugată de: caprarflorin

    luni, 02 noiembrie 2015

Imbrăcată-n voaluri calde arămii,
Intinsă pe un pat enorm de frunze,
Te văd mereu în orele târzii
Si-ți simt dorința vie-a unei muze.

Si n-are nimeni dreptul să m-acuze
Că văd în jocul frunzelor ceresc,
Supuși dansând in aer doar s-amuze
Un chip suav angelic dar regesc.

Doar, doar s-ar îndura să mai rămână
Si Iarna grea și aspră s-o înfrunte,
S-o-ntarzie din drum măcar o lună,
Să mai amâne gerul vremii crunte.

Dar zarurile lumii-s aruncate,
Căci rostul lor așa a fost să fie,
Prințesa Iarnă în mantii fermecate
Incet se-apropie de-a noastră glie.

Sunt coapte-acum gutuile în ram,
Ne luăm adio, deci, frumoasă doamnă
Si de-oi veni la fel ca-n fiecare an
Promit că ne vom revedea... la toamnă.

Căprar Florin



vezi mai multe poezii de: caprarflorin




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Multumesc din suflet Raluca!
caprarflorin (autor)
marţi, 03 noiembrie 2015


O priveliste minunata ai descris in acest poem.
raluca
marţi, 03 noiembrie 2015


Multumesc din suflet Andrei!
caprarflorin (autor)
luni, 02 noiembrie 2015


Felicitari frumos poem.
Iti doresc mult succes in continuare.
andrei I
luni, 02 noiembrie 2015


Multumesc din suflet Daniel!
caprarflorin (autor)
luni, 02 noiembrie 2015


E interesanta poezia ta. Astept sa te mai citesc.
daniel
luni, 02 noiembrie 2015