Povestea unui vis
...
De dincolo de noi, se-aude o chemare,
De dinapoia noastră ne strigă ce-am pierdut,
Câți rugi ne-au smuls din carne, ce tare ne-a durut,
Câți colți de piatră rece nu ne-au rănit pe drum,
Noi, plini de tinerețe nici n-am simțit cât doare,
Dar dincolo de noi, ceva ne strigă-acum!
...
E plin de pietre drumul devenirii noastre,
Pietre ascuțite, ce lasă urme-adânci,
Îngustă e cărarea ce trece printre stânci,
Mereu lăsăm în urmă câțiva stropi de sânge,
Ne înălțăm privirea departe, către astre,
Iar strigătul din urmă, uneori ne-ajunge!
...
Ne-am tot ferit de lume, să nu ne știe chinul
Și am lăsat în urmă, mormane-ntregi de vise
Povești din viața noastră ce au rămas nescrise
Cine să le citească dacă le-am fi scris?
Dar pe-amândoi din urmă ne-a strigat destinul,
Să scriem cu răbdare, povestea unui vis!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.